CRUNTA TACERE

Tacerea a inflorit in gandurile mele, mi-a strapuns sufletul , l-a dezbracat , l-a aruncat din inaltimi... l-a prefacut... l-a maruntit... in libera cadere in umed nisip... pe o plaja pustie... in pasi pierduti... tacere.
Tacerea mi-a fost alinare... tacerea mi-a fost gand nerostit. Am tacut gandindu-ma... am gandit tacand, am tacut auzind si vorbind in tacere . Atat  de multa tacere, atat de multa abtinere...
Am tacut... zgomotul asurzitor, nimicitor al tacerii as fi vrut... sa pot sa il suprim, glasul CRUD, NEDREPT sa il ucid cand deseori... in spatele ochilor mei tristi, au curs doar lacrimi.
Lacrimi in tacere! Atat de multe lacrimi...
In clipe de tacere... mute, surde... de ceasuri...de nimic. Am privit deseori cerul... am incercat sa pot sa il ating, am incercat sa urc pe scara stelelor si sa ucid tacerea, tacerea dintre noi.
Vis efemer... doar gandul-idee a spulberat tacerea, cu varful degetelor doar atingandu-o, visul... eu.
Am fi dorit sa stim si sa patrundem in lumea din spatele tacerii. Am asteptat cu fiecare nerv,cu fiecare simt, acordurile unui suflet, o dulce mangaiere, un gand, un zambet.. o atingere, un sentiment rotund in care sa dansez doar eu si marea mea iubire, in care saruturile sa-si prinda zambetul din coltul gurii, in care lacrimile sa fie doar de fericire.

In care tacerea sa se asterne doar atunci ,cand ma privesti Iubire, cand ne-alintam, cand in siraguri de saruturi ne vom asterne trupurile , cand ne vom curge usor peste gene si ne vom saruta in soapte... pierduti, uitati eu ramanand in tine ... tu existand prin mine.

A Lyheartly  04. 09. 10

AUTOGRAF

Demult , destinul m-a infrant., m-a aruncat Intr-o poveste,o trista amintire azi , in care am crezut ca dragostea adevarata, am intalnit .

Dar am gresit... m-am inselat, a fost doar amagire .

Dragostea... doar un cuvant lipsit de sentiment... s-a ratacit... am alungat-o, intr-un timp fara reper.

Acum, nu simt regret... nimic, si nici macar pareri de rau, doar gol.

Pustiul unei vieti banale... in care nici sa respir nu mai puteam, o viata, fara iubire... fara culoare... fara contur fara nimic.

Si anii au trecut... cu pasi prea lenti.

Intr-un final ... am acceptat infrangerea ca asa mi-a fost destinul.

Ca totul are un sfarsit... ca viata este efemera, ca eu doar om... o inima prea plina cu iubire , n-am sa cunosc singurul sentiment in care am crezut.

Iubirea... unica IUBIRE pe care o -ntalnesti o data-n viata!

Insa...

Din departari nemarginite, destinul mi-a gasit Iubirea, si am stiut... i-am resimtit miracolulul... fara sa-l fi vazut vreodata, am stiut ca este special... iubirea speciala nu se cauta, ea vine singura.
Acum... noi ne traim marea iubire... sau poate... doar eu ma amagesc, ca noi simtim la fel.
Acum IUBIREA mea, este acea Mare Iubire, ce vine doar o data in viata si nu mai pleaca niciodata.
Si am sa-l iubesc... cu trupul, sufletul, cu toata viata mea,
Atat cat va dori !
Si-atunci cand palmele-mi nu-i vor mai simti amprenta, IUBIREA mea plecand ... urmandu-si cursul vietii, plecand, asa cum a venit... ca un miracol... atunci nimic nu va mai fi la fel... eu niciodata aceeasi.
Iubirea mea nu are limite e fara de hotare... iubirea mea nu a dorit, decat sa -si intalneasca unica IUBIRE.
Si-atunci cand acest Dar fara de pret... va disparea, povestii mele ii voi da autograf : "Din valuri m-am nascut... si tot aici ma-ntorc... iar gestul meu nu e disperat... e doar iubirea mea sacrificata... azi fara nici un rost"

24 11 2010

A Lyheartly