Tacerea mi-a fost alinare... tacerea mi-a fost gand nerostit. Am tacut gandindu-ma... am gandit tacand, am tacut auzind si vorbind in tacere . Atat de multa tacere, atat de multa abtinere...
Am tacut... zgomotul asurzitor, nimicitor al tacerii as fi vrut... sa pot sa il suprim, glasul CRUD, NEDREPT sa il ucid cand deseori... in spatele ochilor mei tristi, au curs doar lacrimi.
Lacrimi in tacere! Atat de multe lacrimi...
In clipe de tacere... mute, surde... de ceasuri...de nimic. Am privit deseori cerul... am incercat sa pot sa il ating, am incercat sa urc pe scara stelelor si sa ucid tacerea, tacerea dintre noi.
Vis efemer... doar gandul-idee a spulberat tacerea, cu varful degetelor doar atingandu-o, visul... eu.
Am fi dorit sa stim si sa patrundem in lumea din spatele tacerii. Am asteptat cu fiecare nerv,cu fiecare simt, acordurile unui suflet, o dulce mangaiere, un gand, un zambet.. o atingere, un sentiment rotund in care sa dansez doar eu si marea mea iubire, in care saruturile sa-si prinda zambetul din coltul gurii, in care lacrimile sa fie doar de fericire.
In care tacerea sa se asterne doar atunci ,cand ma privesti Iubire, cand ne-alintam, cand in siraguri de saruturi ne vom asterne trupurile , cand ne vom curge usor peste gene si ne vom saruta in soapte... pierduti, uitati eu ramanand in tine ... tu existand prin mine.
A Lyheartly 04. 09. 10
Te astept cu o provocare pe blog.
RăspundețiȘtergere