E ora 4,40...
Cu cine sa vorbesc?Cine? Cine se simte singur si rece precum sufletul meu?
Cu siguranta...si alte suflete asteapta o vorba calda, asa cum astept si eu...Da!...ne- am putea ajuta reciproc...dar sunt interdictii.
Nu este" voie"!!!!!
Fara prieteni virtuali!... asa sunt restrictiile.
Ei stau si plang acolo...eu stau si plang aici...ei singuri si reci acolo...eu, singura si trista aici.
Ce simplu ar fi...un simplu "clik",cateva vorbe schimbate, cateva fraze, cateva cuvinte si simtaminte descrise unui suflet gol si trist, asemanator sufletului meu.Ce usurare, ce liniste, cat bine...cu un singur "clik"...dar...NUUUUUUUUU!!!!
Fara prieteni virtuali....asa este legea facuta de "stapan".
Mai bine tacuta in noapte...mai bine sufocata de tic-tacul incapatanat care-mi aduce aminte in fiecare secunda ca viata-mi este tot mai scurta cu inca o secunda, cu inca un minut...
O greutate infernala s-a postat pe pieptu-mi in stanga, o durere profunda, dar tacuta...o sete de aer,o panica de singuratate ma determina sa deschid fereastra...poate o sa fie mai bine...dar...Doamne ! cat de neagra este noaptea! cat de rece, cat de intunecata...precum groapa adanca, neagra si rece a unui gropar.
ora 5
Ce imi ramane de facut?...sau ce as putea face?
Nimic...decat sa strang in brate ursuletul fetitei mele care miroase a" EA",sa-mi ghemuiesc genunchi-mi la piept...sa las lacrimile sa-mi spele sufletul si sa incerc sa adorm, sa uit...sa uit ca afara este noapte la fel ca in sufletul meu.
29.07.10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu